s-au înălțat nămeții cu un cap de om
toți bețivii ar avea nevoie de pălărie
fără cuvântul încălzit elegant
circular
crede-mă
terasele acestea improvizate cu buldozerul
vor încremeni pe buza halbelor fără gură

așa că Pictore mai dă-l dracu de Argentin
frecventează și tu alte muze muzee
mai ai timp
în noua serie Ice Age momentan joacă
manifestanți
chiar dacă
ai să ascunzi lângă inimă o sticlă de buzunar
singura ta fărâmă de fidelitate

pe fruntea-ți prăbușită mii
de gunoieri îți ridicau slovele vărsate
pompierii abia dacă puteau să-ți descarcereze
ochii din vitrina
restaurantului cu specific românesc de vizavi

îți azvârleai deodată brațul drept spre cer
înmugurea grădina agoniei iar sub versu-ți
mărturiseai că te-ai „împiedicat, la dracu!”
și îngrozeai curva de viață cu-al tău: „- hai sictir!”

ah! dac-ar lătra toți maidanezii cu frunze
să pășești spre buricul târgului ca un condamnat la duel
și-n timp ce canibalii ar îndrepta spre tine
arme de silex
ai scoate bricheta și le-ai rânji

poate că nu s-au întâmplat toate cum mi le amintesc
poate că nici Marțian nu se legăna ca un măslin între pubele
de asemenea luminând țărâna în care scria
cu dinții

pentru că vară sau iarnă în Arhentin
ne-am ținut de halbe ca iederele
dar numai în a ta Pictore viscolul mai vibrează