să mai visăm

Să mai visăm un vis de-odinioară,
ÃŽn ceasul tainicelor clipe de-nserare,
Când păsările trec acasă la culcare
Și noi ne-ntânleam a nu știu câta oară.

Să mai visăm la timpul ce-a trecut,
Așa, târziu, cu mâinile la tâmple,
Tot așteptând ceva ca să se-ntâmple,
Înfiorați de clipa de-nceput.

Cum am putea surâde bunăoară,
Ca visul de atunci iar să-l trăim,
Uita-vom pe vecie să murim,
Schimbând o aspră iarnă-n primăvară.

Azi ne-ascundem tristețea între file,
Iubind doar poezia și cu scrisul,
Poate c-așa dispare, sărman, visul,
Scriind poeme triste și umile…

miercuri, 22 februarie 2012