Nu există o poartă deschisă,
Pentru cei mai umili și săraci -
Trenul pleacă la ora precisă,
Doar cu cei împliniți și bogați.

Iar în gară rămân muritorii,
Să muncească o viață în van;
Pradă stresului și disperării,
Fericiți doar o clipă pe an!

Între vorbe și fapte e omul,
Amăgit de un mâine mai bun -
Dar departe de noi este drumul,
Și-l străbați până-ajungi om bătrân.

E o soartă ciudată pe lume,
Cu săraci și bogați la un loc;
Unii n-au o bucată de pâine,
Alții parcă de viață-și bat joc.