Gânduri ruginite


E iarași toamnă-n gândul meu,
Cad frunzele tăcerii,
Aștept cu nerăbdare pasul tău,
Un gest, o adiere.

E noapte afară, e târziu
Natura-ntreagă doarme,
Numai eu stau si n-am somn,
Neliniștea mă roade.

Și plopii din fața porții,
Vorbesc foșnind pe limba noastră,
Dar noi nu îi înțelegem,
Visăm la noaptea-albastră.

Cărari de stele este cerul
Și luna, fortăreață
Un labirint al vieții e misterul,
Iar tu, o dimineață.