Cu gânduri plânse

și vise-pulberi de stele

trudnic adunate,

doruri ce dor, doruri ce plâng,

vise pe care in brațe le strâng.

La ceas de zi,

la ceas de noapte...

când tu nu ești, eu nu mai zbor,

am aripi frânte

și nu mai cânt...

Și-n cântec mor

de dor și dor,

încet mă-nchid

corolă-n floare,

sub fluturi adierea

doare..

Uitate răni

se redeschid,

mă prăbușesc

cu aripi frânte,

de prea mult dor,

fără cuvinte.

Când tu nu ești

lumină nu e,

doar crucea nopții

în patru cuie.

Sunt greul umbrei

ce-a trecut.

Când tu nu ești,

EU SUNT TRECUT