Să știi să plângi de bucurie
când îți iese fericirea în cale
doar și numai pentru câteva clipe.
Să știi să plângi când fericirea-ți este pierdută,
când inima și mintea aleargă pe căi neștiute.
Lacrimile-acelea vor naște poeme!
Să nu-ți fie teamă, nici rușine să plângi,
lacrimile dau strălucire vieții, tămăduiesc,
aduc și revarsă asupra-ți
profundul lor înțeles.
În singurătate durerea nu are glas,
dar are forță
și lacrimile țâșnesc.
Să știi să râzi precum nebunul
când simți că viața te doboară,
să te strângi ca un arc,
ultimele puteri să le-aduni;
cu sabia voinței să lupți,
să nu te lași învins, nicidecum!
Să știi să plângi și să râzi,
să poți alunga inhibițiile firii.
A te lăsa cuprins de-aceste sfinte trăiri,
înseamnă - a cunoaște puterea iubirii.