la sfârșitul spectacolului toți
au izbugnit în picioare și în aplauze
pianul se apleca respectuos pe picioarele din față

pianistul se evaporase
se afla între palmele fiecărui spectator

vântul trântea ferestrele din camerele în care dormeau cei prezenți
mai mai să le spargă să stea cioburile în aer
ca niște fluturi
dar ei continuau să apalude
entuziaști fluierau din inima oaselor
în aceeași sală de spectacol

continuau să aplaude zâmbeau
le dădeau lacrimi de aur
în timp ce vântul se întețea în geamuri