atâta vid e-n mine
că orice orice cuvânt articulat
ar declanșa implozie

atât de primitiv mi-e gestul
încât orice iubire
ar pieri în fașă

atât de multe gânduri
curg în cimitirul memoriei
și atât de densă și întunecată este viața
încât mi se împotmolește-n vene
ca o perfuzie cu smoală

iar târfa asta de moarte
deghizată în singurătate
îmi violează carnea de emoții
pe centura
dintre cele două lumi