Eram pierdut, pe nicăieri
Rătăcit printre mulți alții
Cât oare să mai speri
Într-o lume cu altercații?

Am întrebat o floare
De ce e așa de frumoasă
Mi-a răspuns mirositoare
Că nu e simandicoasă.

Am întrebat un copac
De ce face atâtea frunze.
Mi-a citat din Tupac
Ca sa aibă tot atâtea muze.

Am întrebat fluviul
De ce apa-i limpede
Mi-a spus că e Danubiul
Și toată lumea-l vede.

Am mai întrebat soarele
De ce așa tare străluce,
Mi-au zâmbit ursitoarele
Cică noaptea-l aduce.

Ce n-am întrebat oare
Și toate mi-au dat răspuns,
Cu fiecare întrebare
Înțelesu-i de nepătruns.

Am priceput într-un final
Că toate pe Pământ au rost
Speranța nu-i ceva fatal
Și nimic în jur nu-i anost.

Trebuie ca să lași urme
În viață ca să culegi
Urmându-ți semeni turme
Ferindu-te de fărădelegi.