În fiecare noapte ești crăiasă,
Care mă ține-n brațe – dar mă lasă,
Iar dimineața mă trezesc în casă
Și sunt la fel de singur – dar nu-mi pasă!

Aștept și ziua ceața - cât mai deasă,
Să te aducă iar pe la fereastră,
Iar eu să-ți spun: "Tu ești cea mai frumoasă
Și vraja ta e singura albastră!"

P.S.
Aș vrea doar să-ți mai spun că-n viața asta
Ne-alegem singuri visul și năpasta;
Tu ai ales, probabil la-ntâmplare...
(un șef cu o parcare cât mai mare)
Eu am ales cea mai frumoasă floare!
(năpasta mea - uitată în parcare!)