parcă ți-e și scîrbă
să mai fii un truditor al Cuvîntului
cînd osemintele vorbei sunt cariate
de luări în derîdere a limbii
ce ți-a fost căpătîi de iesle și moștenire îndestulătoare
de nu-ți vine nici să bagi pe gît
boțul de mămăligă
seara, înainte de culcare

parcă ți-e și scîrbă
cînd Vorba se culcă cu fitecine
ca o curvă ordinară
iar unii îi aplaudă orgasmul

zău,
parcă ți-e și scîrbă