Vine seara. ÃŽnchide cartea. Bea un vin.
Nu privi deloc prin geam afară
Nici în tine nu privi că nu-i senin
Bea amar din tot ce te-nconjoară.

Lasă frunza galbenă din prun
Sufletul-ntomnat să-și răscolească
Până ce-amintirile-i apun
Uită căci uitarea-i omenească.

Treci peste regrete ca un râu
Peste pietre netede și sure
Stai lângă pahar până târziu
Vinul din tristețe să te fure.

Urcă-n carul somnului cu fân
Ca atunci într-o copilărie
Nu mai ști deloc că ești bătrân
Nu te mai gândi la ce-o să fie.

Vine seara. Vine noaptea. Bea.
Spune-nțelepciunii să se-înece
Nu-i mai da dreptate că nici ea
N-a-nțeles nimic din vinul rece.