știu doar că ea era pe undeva și toate casele cu oameni se lăsau în jos să se vadă soarele.
se auzeau tocuri.
puteam să sper că ar fi vreo păpușă voodoo pe picioroange
sau o pasăre de metal pâș-pâș, dar nu și în dimineața aceea.
atunci era vorba de altceva.
asta pentru că eu
fiind un grad celsius mi-am imaginat toate celelalte grade fahrenheit bucăți din primul dumnezeu
sau poate lumini din cele mai lungi unghii cărora m-aș fi lăsat linșat,
întins pe targa de ciment a străzii.