Eu nu mă vând, iubitule, pe-o carte

La edituri ce publică notorii

Poeți râvnind la euroi și glorii,

Căci azi îmi par sonetele deșarte.



Pe brandul meu s-or bate muritorii

Ce se închină celor șapte arte.

De harfă-ntind, dar coardele sunt sparte.

Prefer să scriu în liniște memorii,



Să lustruiesc iubirile de-un șfanț

Ce m-au costat, parol, averea toată,

Și Dumnezeu la ușa mea să bată

Cerșind să-l pun pe tronul din Bizanț.



O voce-aud (la dracu’, nu-i divină):

Poftiți, vă rog, factura la lumină!