Sunt acei oameni care contează
La fel ca soarele de la amiază
Ce-ți între-taie respirarea cu razele lui
La fel cum te-neacă și vestea că ... nu-i

Ai deschide și munții într-o căutare deplină
Albastrindu-te ca cerul răpus de lumină
Te-nvârți mai apoi ca floarea biruită de dor
Și plângi la final când afli că ... oamenii mor

Într-un final înveți să plangi și cu spiritul
Ochiul de lacrimi de mult e sătul
Vocea năpădită de-ntristare e mută mereu
Începi să înțelegi mai bine cuvântul ... mi-e greu

Ei nu vor înceta să răsară sau să apună
Ca lumina prezentă tot timpul pe Lună
Plimba-se-vor mereu prin amintiri
Ce odinioară au fost ... mărețe trăiri.