sunt aici de foarte mult timp nici nu știu dacă să-mi fie frică sau rușine valurile vin tot timpul dinspre copilărie și nu am ce să fac privesc în zare ca un despot doar dacă am noroc vine o pasăre și mi se pune ștreașină la ochi soarele este cea mai frumoasă gură de pe cer ieri mi-am lovit degetul mic de la unul din picioare și mi-am adus aminte cândva mă plimbam prin piețe auzeam în treacăt gospodine discutând ficatul prăjit nu îți dă aripi de înger nu știam cât de mult ratam fericirea prin mâhnirea care mă acoperea ca o făină pentru că stelele nu-și scoteau pălăria în dreptul meu construiesc noaptea pluta și recunosc am iubit o secundă unu în brațele celuilalt însemnam ceva ce doar în singurătate sclipește ca un ciob în nisip oricum la chipul ei devenit os se rezumă spuma mării la lumina focului mă sperie coincidența cărnii cu visele și gândurile mele în timp ce glasul ei și prin glas mă refer la sâni s-a risipit ca un mercur spart din termometru ce ne înconjura ca o aură