eram cu toții tineri pe vremea aia,
mici gâlme , oarecum indefinite care
puneau stavilă pe multele ape
adunate din colțurile ochilor
celorlate silabe transpuse în alte
măsluiri de alte și felurite gâlme...

alcătuiam cu trupurile noastre
ușoare maculatura care de cele mai multe ori
servea drept combustibil
de aprindere a focului în casele oamenilor obișnuiți,
felurite și multe complicate trăiri
din care doar cei înțelepti selectau
adevăratul sens al netrăirii ...

umbrele domnesc peste zilele zei
soarele ne cheamă
suntem atei
timpul stăpân peste tot
ne scoate în față
acuma când târziul ne-nvăluie tot...