Te-am mai așteptat o dată
Ca de-atâtea ori oricând
Se-ntomna pădurea toată
Cădeau frunze rând pe rând

Deci cu inima afară
Așteptat-am mult și mult
S-a făcut în pieptu-mi seară
S-a stins timpul și-a tăcut.

N-ai venit. Oftau arțarii
Greu și lung cărând poveri
Pașii tăi atât de rarii
Nu se-aud de nicăieri

Tot ce ți-aș fi spus doar ție
I-am spus vântului bătrân
Numai el de-acum mai știe
Cum te sper și cum te-amân

Nu-i nimic. Visu-i în floare
Înverzesc păduri în gând
Tot așa și mâine oare
Vei veni ne mai venind!?