da, doamnă, aveți dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata

și somnul, dacă mă întrebați,
îl împart cu dumneavoastră.
și peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...

vedeți?

ce șfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor și dor
restul urmează așa -
când devin aievea, pe rând, șoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoașteți, nu?