Întrucât am ajuns la verbe, încep cu a iubi
În trecutul perfect, în care te iubeam imperfect
Ai ținut să te împiedici, de'un simplu defect.
Defect care sigur nu-l mai ții minte
Dar care te-mpiedica să mergi înainte.

Continuăm cu timpul incert
Să conjugăm ''a iubi'' la timpul indiferent
Trecut, prezent, viitor și timpul probabil
Oricum te-aÈ™ fi iubit indiscutabil.

Recunosc că nu te suportam în timpul indicativ,
În care îmi indicai ce să fac, cum să fac într-un mod peiorativ.
Și în același timp, în modul nostru conjunctiv
Făceam dragoste sub clar de lună, în mașină, în cort, la telefon, fictiv.

Dacă iubirea noastră ar fi fost prezumtivă
Și tu nu ai fi avut aere de divă,
Iar orgoliul meu l'aÈ™ fi uitat
Într-o cameră de hotel în care ne-am iubit, pe pat
Acum un gerunziu suspect
Devenea un ''a iubi'' perfect.