Se conturează-un chip pe cer
Din norii reci și depărtați
Și-n alte zări neîntristat
Același chip m-a și uitat.

Stau păsări de strajă și tac
Pe crengi legănate de vânt,
Mă privesc pe mine cum stau
Pe banca din parc si cum plâng.

Cad frunze din pomi sângerii
Cad ploi, mai târziu cad nisori
Iar eu tot aici voi mai fi
Așteptându-te să vii.