vreau să fiu poet poeții sunt
dificili dar atât de drăguți

*

când mă lua tataia după viflaim
cu să nu sperii bunica
să nu prea minți
să nu râvnești la a altuia
tată mare ce e aceea altuia
să nu ucizi cu mintea
nu tăia vorba țâcă
pe urmă prăjitură cozonac vin
știam deja că voi versifica toată viața
mă lua somnul

sau când am avut o aventură cetnică
pe final fredona sa ovèara i kablara
dimineața a ieșit puțin la cumpărături
am pus caise confiate sub brad
și beteală pe pisoiul zlavko
simțeam poezia în vintre
apoi nu am mai dormit niciodată
alții numărau iezi miei bani eu
1 negarea
2 furia
3 negocierea
4 depresia
5 acceptarea
la cinci eram oricum deștept de la vin

*

zile întregi fără pauză
scriu și arunc
cotoiul privește spre ușă
mi l-a lăsat cald strălucitor
ca ieri a plecat să ia artificii
de la prăvălia unuia cu mustață și zvastică
tot ce era internațional între noi s-a uscat

azi nimeni nu mai vrea să fie poet bun
toți mari foarte mari
cred că îmbătrânesc greșit nu-i nimic zlavko
ei să-i fie bine