Se-ntâmplă-n unele dimineți,
pe când
mă spăl pe față,
să mă uit în oglindă și
să-mi repet vorbele lui tata:
”Păcat
de omul bătrân și prost, căci
și-a trăit viața degeaba.”


dimineți în care-mi spun:
te lasă de literatură, tot așa cum
un zmeu de hârtie
se lasă tras pe sfoară
de mâna unui nebun;
dorind s-o cucerești cu orice preț,
într-o bună zi,
ai pariat totul pe un
pumn de cuvinte și gânduri,
de-atunci,
te pierzi noapte de noapte
în tine însuți,
ca într-o mină de sare;
bătrâne,
ești o lume în care,
nu rareori,
înjurăturile țin locul
ideii de dumnezeu



și nebunul din tine
se mândrește cu asta.



23.12.2012;
10:06