am câte un nebun spânzurat de fiecare deget,
"nu mă poate controla", îmi zic,
frica mă diseacă și intră în stomac.

bănuiesc pe unde se ascunde balky,
îi aprind o lumânare
la culcare,
îngerii nu coboară prin tavan,
eu nu adorm

decât lângă cadavre.
le privesc ore în șir
mâinile galbene, fața și zâmbetele
fixe.

îmi place moartea băgată la mașina de tocat,
după orice colț-
înapoi spre ea,
ca un deja-vu copilăresc.
ne ținem de mână și împreunăm mâinile celor duși
și celor vii,
ne luăm în cârcă prin câmpia cu flori.