Ce răspuns s-aștepte ziua în veșmânt de frunză rece
Când și râul dar și drumul prin privirea tristă-i trece

Cerul ispitește păsări tot mai negre și mai iuți
Însă zborul spre iubire tu n-ai cum să-l mai săruți

Prea legat de stânci cu lanțuri neclintit spre a rămâne
Dacă azi ești mai nimica ce altceva poți fi mâine

Mai în sus pe dealul negru zace ca un șarpe mort
Chipul tău de cruce vie smulsă cu mormânt cu tot

Fericit cel îndoielnic auzind din spinii surzi
Urletele neființei ce tu încă nu le-auzi

Fără vreun răspuns anume dar c-o mare de-ntrebări
Fericit cel ce nimicul nu-l mai duce nicăieri.