Ca zăpada spălată în lumina soarelui de dimineață
Ca veselia dimineții și a sclipirii razelor pe omătul prea alb
Când fără să vrei uiți de morțile și de tristețile din juru’ți
Când bucuria nu așteaptă invitație specială să intre în cameră

Când bucăți de fericire circulă cu viteză prin țevile creierului
Și zâmbetul ți-o ia pe dinainte și te surprinzi râzînd ca un tămăduit
Cu gura până la urechi acolo unde lumina se adună la cap / și toate dorurile
Importante cândva se tranformă acum întro simplă și banală iubire

Iar râsetele matinale ale prietenilor rămân blocate
Undeva între pereții încăperilor ce vă despart
Nedeslușite ca o dragoste care lipsește acum din a ta vină
Exact ca femeia ceea care tocmai plecase spre sud lăsându-mă

cu buza pe dos