în sala de așteptare
tu ai fost singurul idol
te-am bombardat cu pietre
te-am mânjit cu noroi
ți-am falsificat fiecare zâmbet
am scrijelit pe trupul tău ca pe zidurile orașelor noastre
graffiti
dar ai răsărit iar și iar
până când m-ai luat de mână
și ai aruncat
broboadă de albastru înflorat
peste cerul
primei nopți de dragoste

m-ai urcat lângă tine pe un alt soclu
încet încet
am început să jinduim fiecare
după bucata cealaltă de cer

curg macii râuri din clipa ce piere

fiecare pe piedestalul lui
idoli în mizeria frumuseții lor
unul la nord și celalat la sud
despărțiți irevocabil
de o simplă silabă