prima dată am desenat pe asfalt trupul unei lebede
apoi gâtul ei lung din care curgea sânge puțin mai departe de trup
cel care a ucis a fost bărbat
am plâns ca un animal
acesta poate fi un tablou sau chenarul casei albastre


a doua oară am făcut salată de crudități cu prietena mea cea mai bună
și ea s-a mirat că din piept îmi ieșiseră la vedere ca sulițele aripi
nu am dormit toată noaptea de teamă să nu fiu străpunsă
dar și de bucurie că am aripi

mai târziu
căci a treia oară murisem
au trecut câțiva oameni negri în zbor m-au salutat
peisajul s-a oprit
pe cămașa bărbătească bila din hârtie încă se rostogolea