Nu știu dacă măsoară cineva distanța
care mă separă de lucrurile din jur,
și oricum nu contează:
pentru un secol de amar și uitare
e suficient un respirat de alizeu
venit dintr-un alt orizont.

Dacă se întâmplă să mai cad,
nimeni nu poartă vreo vină,
acesta-i mersul acelor de pe cadranul mic.
Știe tot prostul că timpul adevărat
bate doar în pieptul lui Dumnezeu.

Și carnea sfântă e lăcaș pentru viermi;
ceea ce plutește ca-n vis
dintr-un alt orizont vine,
cu un alt soare,
neumbrit de păcate.

Șuier, și nu a pagubă.
Niciun copac nu dărâm,
nicio boltă-nstelată.
Construiesc din risipiri
leagăne pentru cei întristați,
din cântec să crească,
din cântec.