ce tristă ești, îți plimbi curul pe stradă. cînd bărbații
încep să-ți scrie poeme. te-am văzut la kfc. tu
și curul tău ați umplut secolul. amintirea spune că
eram stăpîn peste cîțiva centimetri
pătrați de carne
celulită și
ulei cu aromă de mentă. amintirea iese din parabola
cu taxista și scuipă, sînteți de rahat, tu și momentele tale de
luciditate, sînteți de rahat, tu și momentele tale
romantice (taxista însemnă taximetrist în limba spaniolă și un taximetrist i-a spus că urăște amintirile și el a avut orgasm, marele poet a juisat și mii de cititori au avut orgasm deopotrivă)
Aici schimbăm ceva, este timpul să te uit
să-l scot pe Isus din amintirea ta
să-l scot pe Hitler din amintirea ta
să pun ram pam pam, tot ce ne lipsește
umplem aerul cu artă, este foarte cool să
fii artă. (ei desenează porci roz, stilizați, pe un perete, arta se numește graffiti, ei rămîn un timp în perete) amintirea spune că blugii se umflă între picioare, că

treci pe stradă și cîini trec după
tine, ah, Angie, with no loving in our souls și Aici
schimbăm ceva, nu avem nimic, le-o dăm, ah, le-o
dăm, ne stoarcem în fiecare zi
este cool să nu ai nimic, să spui curcubeu, să spui
mainstream, să spui chestii în
engleză. ei priveau orașul de pe deal. își
povesteau. orașul avea nuanțe portocalii. așa am știut că era la asfințit. așa am știut că se țineau de
mînă.