Falanga de lemn indică pe hartă, inima

Jumătate de pânză, cea din carne, se abandonează pictorului

Cealaltă jumătate de pânză, din hârtie, se dă poetului

ÃŽn spatele lor, galeriile sunt drenate de Dumnezeu



Degetul se înmoaie în fructe de măselariță

Și desenează pârâuri de apă neagră.

Lemnul își trage seva din copacul interzis

Þesându-și o urzeală conspirativă peste șolduri

Pictorul chicotește în pasteluri mohorâte de strădanii

Poetul își înfășoară hârtia pe cuvânt

Lemnul dulce își face reprezentația dramatic

Galeriile strălucesc de umezeală



Ar fi trebuit să iau totusi niște lecții de pictură

Și câteva rime dulci din acadelele roșii

Iar Dumnezeu…

Ar fi privit mulțumit spre tunelurile albe

peste care se construiesc poduri

Evitând astfel

Triplu salturile fără plasă

Deasupra morții

Și poate mi-ar fi pus cu degetele Lui

Ochi de nictalop în orbite