Privești prin mine,
Tu, alter ego rătăcit
Și vezi atomi și epidermă
Ce se transformă-n praf,
Nu mă vezi vie, sub blândețea fermă
A celui ce Cuvânt a dat.
Nu sunt un epitaf.
Sunt eu, misterul cel firesc,
Pe care îl iubești în gând
Iar trupul pe care mi-l doresc
Se naște iar din gându-ți cel vibrând
Privind pierdut în cea oglindă.
Sunt eu, bătând din două aripi și purtând
Și gând și sentiment care abundă,
Iar tu, tu vezi femeia, adolescenta și infanta,
Și sunt doar eu,
Eu, Anta