După o zi tristă
Și o înmormântare grăbită
Norii parcă respiră ușurați.
Mi-e teamă însă că apa o să ajungă
Acolo...jos
Unde pământul a mai chemat încă un suflet.
Dacă aș ști că schimbul este echitabil:
O viață pentru o alta
Nu mi-ar păsa nici dacă cerul s-ar deschide.
Dar cine știe?
Pământul se încăpățînează să tacă,
Cei plecați păstrează discreția
Iar noi,rătăciții care au mai rămas pe aici
Sperăm că ploaia o să se oprească într-o zi,
Obosită să mai acopere atâtea gânduri inutile.
Sunt tristă..........