mă dau uneori jos din pat
și e mereu aglomerația asta
oameni care citesc reviste
oameni care fumează
care traversează strada
care conduc mașinile altora
oameni
nimic mai puțin nimic mai mult
și mai e bineînțeles
mereu cineva care mă sună
să mă întrebe ceva
așa cum e mereu cineva care pleacă
în timp ce fac duș
nu știi exact cine ești
în tot acest du-te vino
dar ar fi ciudat să te oprești pentru o secundă
să te întrebi unde s-au dus visele tale
oare au dispărut în noaptea când m-am îmbătat
sau când mi-am cumpărat rochia aia cu sclipici
poate le-am pierdut în fiecare persoană pe care am atins-o
sper că nu
nu le știu numele tuturor
deci asta e
te trezești într-o dimineață și singurul lucru pe care-l știi despre tine
e numele altcuiva