întreg zbuciumul traiului zilnic ne mână pieziș,
a fi înseamnă doar a avea,
căutăm păci presupuse printre lucruri,
dar toate lucrurile pot fi transformate în arme,
simulăm credințe și religiozități complezente - Dumnezeu este
marfa care se vinde cel mai bine
garnisit cu intenții și imagini moraliste
- nu, nu, nu... nu vreau pacea câtă vreme sunt viu
nu o astfel de moarte așteaptă în oasele mele,
vreau zbuciumul viului din sămânță, din mugur, din surâsul dintâi,
aș vrea armatele toate trimise la vatră,
armatele în uniforme militare, religioase, instituționaliste
unica uniformă uni-formă este nudul
răvnim pacea când ne sugrumă uniformele, privim lumea doar cu găvanele,
suntem nerușinați de golul din interior și cum mai putem astfel pretinde păci?
- nu, nu, nu, eu nu vrea pace la second hand, nici pace pe normele
unui normal impus corporatist, globalizaționist, indus subliminal,
nici cea din preajma banilor
când prea sătulul face semn de liniște celor flămânzi
ține în mână armele
râvnita pace stă-n iubire nu în coșciuge coborâte cu fast în gropi
și-apoi uitate precum un nor
râvnita pace stă-n izgonirea speculanților planetei
sângele tău nu valorează mai mult decât spiritul, iar lor
li se sperie pacea în fața spiritului tău și a propriului lor sânge
- nu, nu, nu, nu răvnesc păci care niciodată nu se pot reconcilia între ele
factor de profit celor puternici - și de-ai ști că tot ei te invidiază!