Uneori multe neînțelegeri mă căutau
în serile care începeau cu surâsul mamei,
La masă unde acordurile poetice intrau în suflu,
Am învățat multe din plecările mele reale sau neștiute,
Tot felul de oameni, tot felul de voci din frig,
Simțeam pe pielea mea răcoarea din slăbiciunea cuvintelor lor.
învățam să merg, mă învățau semnele lor,
Rând pe rând unii intră alții ies,
unii goi alții mai treji.
Mulțumiri Tatălui meu care mi-a așternut ambiția de proiect
Peste mantra lor și peste ochii mei,
Acum văd exact omul după față,
Ce om este, cine a fost, cine va fi sau ce gânduri ascunde
după perdelele de vorbă.
Lumea-ngustă se-ntreabă oare ce fac alții,
cei de aici sau cei din capătul hărții,
M-a învățat să nu privesc lumea cu un obicei regret,
Din pământ în pământul roditor de strigoi.
Mulțumesc Tatălui că m-a făcut poet.
Cuvântul meu, ordinul Tău pe pământul lor
îmbinat perfect.