am ieșit
în spatele blocului să duc gunoiul
niște sticle și să hrănesc maidanezii

culorile din jur străluceau chiar și cele închise ieșeau la iveală într-o altă zi altă viață feliată dintr-o veșnicie pe care o accepți schimbare care rămâne atârnată la soare precum o rufă tocită prinsă-ntr-un început de plastic și-ntr-un sfărșit de lemn din pâmânt umbrele răsar copaci sau ierburi balauri cu aureolă

demonii nu au cuvinte
ci doar gânduri
ceasurile lor arată ora noastră fixă
de plecat sau
de întors în cutii
apartamente
vile
palate

nu-i nimc

în următoarea viață
o să mă nasc
cu un ceas peste

cu găleata într-o mână și cu telefonul într-alta butonam un mesaj de învoire azi nu mai vreau să fiu social nici un angajat cu servietă de vinil închis la gât purtând o cravată vreau stand up comedy cu îngerași umflând baloane cu glume răsuflate arhangheli servind la masă mămăligă sarmale și un ardei iute pentru digestie să-mi fie poftă iar plătesc

în casă
nu e niciodată liniște
așez sacul menajer
în ladă nu a mai rămas decât spiritul gunoiului dus

nu mai am
ce arunca pe ferestre deschise sunt timpurile

au trecut vremurile înalte

când femeile purtau tocuri

acum
sunt joase
în șlapi balerini sau sandale
corporatiste sau corpolente
de multe ori ambele
sparg semințe ca și cum ar devora niște viermi divini

frumusețea lor a fost înlocuită cu shaorma de oaie sau pui fără gust ca o pată de maioneză în colțul gurii prelingându-se dintre buzele rujate atent în toaletă sau la volan conducând aiurea nu știu cum draq ajung ăstea mereu la shopping precum un stol de ciori, ah, nici sperietorile nu mai au haine!

mă îmbrac

mă dezbrac

fac un duÈ™
în sfârșit

încă o zi pentru somn