Mi-amintesc de mângâieri plăcute
Care mai de care mai nocive,
Mi-amintesc de serile tăcute,
De reflexe, uneori, tardive.

Mă-mbată, simplu, cu privirea ei
Prea tainică și prea convingătoare.
Aruncă-nspre mine bolovani grei
Ce mă lovesc... rămân fără suflare.

Mă sărută, după-aceea pleacă,
Pune și sare pe suflet rănit,
Se-oprește la ușă, se-mbracă,
S-a dus amorul... și n-a mai venit...