Aroma ploii se împrăștie prin hainele preotesei
Simt bunătatea cerească-n suflet ca pe-un fior
Închid ochii... și-mi deschid sufletul ferestrei
Către ce are să fie cel mai proaspăt amor
De viață...
Inima-mi bate ca și clopotul bisericii, dimineața
Când se trezesc florile în clipitul soarelui
Roua le spală fețele cu mii de palme pline
Aici ... se sparg ouăle de paște, neamului,
Să i se înroșească și învlăguiască iubirea...
Iubirea de credință și de sine... de ploaie
De ploaie, înainte de hainele sufletului
Acolo, unde ochii închiși văd dincolo de noi
Unde uiți să te uiți când ești singur
cu ușile deschise...
Tot ce-i sfânt e acolo, cu tine pretutindeni
E acolo unde nu găsim nici dac-am căuta amândoi
Acolo unde nici dacă ne împărțim nu ne-am găsi
Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat să-l căutăm singuri.