aș fi vrut să scriu un alt poem
dar nu am mâini
nici picioare nici gură
scriu fără mine pentru voi aceia care mai sunteți
și nu ați uitat încă

d e p e s t e d o u ă z e c i d e a n i
ninge din nou în republica noastră bicefală
ninge frumos
ninge bestial
de la timișoara la bucurești și retur
de fiecare dată
în decembrie
iarna

VÃD
și AUD prin peretele zilei
bile și cuburi linii și plane
gesturi arhitectonice ale unui peisaj demult inventat
și nu mă dumiresc îndeajuns niciodată

doamne
îmi zic uneori
în patria mea fără frontiere
în nord-estul latinității noastre perverse
la porțile orientului pe bulevardul oricărei victorii
interminabile cozi ale suferinței

i s t o r i a l o r n u e i s t o r i a n o a s t r ă

AUD
și VÃD prin perete
urale chesoane baloane
ace sutiene gămălii parastase coroane de flori
la masa noastră cea de toate zilele
cad mereu și mereu aceeași apostoli
gaura neagră a unui steag enorm fără mâini

de o parte și de alta a dâmboviței eterne
curge
prin veac
un râu liniștit

a venit
a trecut revoluția
iar cimitirele eroilor au rămas de veghe în lanul secerat
undeva departe
cruci albe de marmură pe o insulă de sânge pustie

de peste douăzeci de ani
ninge din nou
ninge frumos ninge bestial în piața revoluției
și de fiecare dată
în decembrie
iarna
macii înfloresc pe caldarâm!...