eu nu sunt un poet
eu sunt un android sentimental care produce versuri
fragmente ale memoriei mele se zbat în crize epileptice
până când devin cuvinte
apoi se prind în Hora Trandafirului
și iau naștere versurile

geneză macabră

eu nu sunt un poet
eu sunt un arhitect al depresiei
proiectez un turn de lacrimi
ca-n lirica lui Păunescu
un monolit al suferinței
în umbra căruia să mă ascund
atunci când realitatea îmi violează visele

și realitatea îmi violează frecvent visele

de aceea încerc să o anihilez cu alcool
însă reușesc să-mi anihilez doar percepția
și cad în stări euforice, trăiri melancolice
pe care nu pot să le descriu

pentru că nu sunt un poet

sunt un meșter al metaforei
un zugrav de epitete
un sudor de comparații
sunt un muncitor necalificat pe șantierul poeziei

eu nu sunt un poet
dacă aș fi fost, poezia aceasta ar fi fost frumoasă
aș fi descris iubirea și bucuria de a trăi în mii de moduri
m-aș fi îmbăiat în râuri de admirație alături de muza inspirației

dar sunt doar un sculptor de nevroze
sunt singur, bolnav și neiubit
și mă scald în râuri de suferință
cu demonul depresiei.