Trec zile cu ochi de aramă turnați

în uitarea de foc a amurgului

și tremură-n gând

amintiri din cele neîntâmplate

pe rând

urcă aburi din ciunge visări

spre un cer de oțel

suflări pizmașe de vânt

răscolind alte mări

niciodată aceleași, niciodată la fel

văd planete și sori amețind

mistuindu-se-n dor

scăpătând din orbite

niciodată aceleași, niciodată la fel

până când se aprind,

ard stinghere și mor.