mai ții minte cum îți scriam poezii de dragoste
și numai tu știai ce înseamnă fluturele alb și iarba
erai atât de mândru de tine încât deodată ai început
să citești tot ce scriu
și eu n-am vrut asta
pentru că uneori te ucideam
alteori îmi făceam noi iubiți
și tu mă-ntrebai cine e Sasha cine e străinul
până când într-o zi mi-ai spus că ești gelos
pe acești bărbați
inventați de mine, iubite!
și-ai început să citești altfel

mai ții minte cum ni s-a spus că semănăm
și cum ne-a blestemat văduva albă
pe treptele bisericii
iar tu-ai vrut să înjuri în numele meu

iubitule
așa m-am obișnuit să-ți spun în poezie
poate că tot de-asta am început să cred că te iubesc
ai văzut tu vreodată cum arată dragostea?

douăzeci și unu nu mai e la fel
dacă schimbi doi cu unu