mi-ar fi plăcut ca viața să fie mult mai simplă
precum clanța unei uși sau o bomboană de ciocolată

de câte ori aprind țigarea de dimineață
imaginez că sunt o literă
i!
cred că mi se potrivește cel mai bine

cobor la metrou
mă simt ca în bazarele copilăriei
cele de pe discurile de vinil
închid ochii și:
în loc de oameni aud cuvinte
culeg necondiționat
fără să fiu raisist
surplusul îl voi împrăștia în urmă
la întoarcere voi găsi mai ușor drumul spre acasă