plută pe marea roșie în larg
ca un buton reset al conștiinței
furtuni violente în atriul drept
steagul arborat la mijlocul marelui trup
și-un foc de semnalizare sos pe insula
pustie. salvați-ne de paradis
avion cu motor
prăbușește-te din zbor
nu te iau că ești mic și te cheamă polonic
și pilotul îmi zâmbește compătimind soarta
mea de naufragiat în costumul lui adam
ți-am zis eu să mă iei mă idiotule
gândește ce mâncăm azi zborul a trecut
gândește rămășițele sălbăticului fără vorbă
merge de-o ciorbă
te privesc în ochi doamne și
un poseidon sordid mă susține
am rupt prietenia oare? aveam cândva
un frate candid
dar l-am mâncat și când mă gândesc
a fost bun
dar parcă nimic nu mai are sens
în acest drum pe care merg cocoșat
de fapt
crezând că-s drept și tânăr
m-am dat în bărci până pe insula asta
și m-am rătăcit
îmi amintesc din copilărie precum ram
cum dormeam cu câinii sub cer
fumam țigări de păpușoi
și le numeam de foi ca-n romane
pe care nu le-am citit niciodată
un prinÈ› nebun ateu
cu pieptul dezgolit de ploi și ziua când
l-am părăsit pe tata
tot câmpul îmi era regat și decretam
decaloage păsărilor din tei
acum sunt singur și nici pe tine nu te mai am
pentru că i-am mâncat pe toți
dar pe tine nu te-am înghițit doamne
mă întreb dacă sunt vreun lucifer fără să știu nu pare
n-ar trebui să-mi fie așa frig
te încrunti la mine cu nori negri și vine furtuna
plutesc pe marea roșie până la mal cu
ambii ochi roșii de la sare și
caut adăpost de plânsetul tău mare lacrimogen mai ești
ce somn mi-a fost de o pomană
dă-i și lui un pahar de vin
îndură-te de-un biet căzut
ce chin ce vis ce strigat mut