port rădăcini de dor
și iarna mai iau o pereche de gânduri
mănânc zilnic fărâme de rugăciune
cu ceai din flori de smerenie
am îmbrăcat o coajă de uimire
și mi-au crescut ramuri până la nori
câțiva s-au cununat cu crengile mele
printr-un legământ de iubire
în loc de frunze au crescut litere
și fiecare ramură
are poezia ei
când suflă vântul
literele schimbă
locurile între ele
și foșnesc alte poezii
mi-a înflorit ochiul inimii
și am învățat să ascult
freamătul codrului
cât vezi cu ochii numai murmur
să fie oare slava copacilor spre cer ridicată