agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-04 | [This text should be read in romana] |
am un gând bun pentru tine,
un gând ca o fluturare de mână făcută de cei care au proteze cinematice în loc de brațe, ca o fluturare de inimă făcută de aceia care au iubit până li s-au strepezit dinții s-au trezit, într-o dimineață, într-o peșteră unde nu mai era nimic de desenat, nici aer, nici foc, nici lilieci care sondează, cu țipătul lor, memoria, de la o linie electrificată la alta, de la un perete la altul, de la o așteptare la altă așteptare, adică exact ceea ce viața, cu reperele ei atât de precise, puse la fiecare 1.000 de kilometri, îți oferă te gândești că poți apăsa un buton și fie te resetezi, fie vei inventa o fereastră prin care poți vedea până unde se poate muri, de câte ori, în câte feluri, cum poți deveni un suport pentru lacrimi, ca și când ți-ar crește streșini și toată apa din cer ar vrea să te năpădească azi, n-o să-ți propui să câștigi războaiele altora, nu mai vrei decât un spațiu alb și subțire, imprecis ca picioarele unei zile amputate de la amiază sinucigașii au o luciditate care te îngrozește, îi vezi cum pot înfășura partea de timp de care se pot lepăda aici, plouă de milioane de ani, plouă pieziș și am un gând bun pentru tine, în dimineața asta n-o să-ți spun în câte feluri îmi lipsești, ci doar că încerc să mă adaptez la viața trăită în gropile din oceanul din fiecare suntem ființe lacustre, putem trăi într-o lacrimă, în interiorul ei plin de sare și scrum, ca într-o cămașă de forță, numai de-acolo ne putem tângui cât mai jilav ca aerul care se precipită în înecați, în legănarea lor atât de exactă de maluri, uite, pe zidurile pline de apă e o stare care ne transformă în oameni fără trecut, poate fi luată-ntre degete și aruncată, de trei ori, peste umăr, ne spunem că e timpul să facem dragoste ca și când ar urma să ne ștergem unul pe altul din memorie, din piele, din amfore, de sub unghii moartea ne schimbă pe ceva mărunțiș și nu e un capăt de drum, ci o nouă metamorfoză, e-hei, o să-mi fie un dor teribil de tine pe lumea cealaltă, măcar că ești partea mea de iad care poate fi suportată la n-e-s-f-â-r-ș-i-t și nu e decât o zi în care ți-ar plăcea să năpârlești, începând de la oase și nervi, pielea ta veche să poată fi întinsă la soare: iubire, te-ai legat la șireturi, te-ai legat? curând, ne vom retrage în ceea ce ne suportă, în ceea ce ne apropie de partea de realitate care ne aparține, în cochilia pe care o târâm fiecare în spate, sub măștile de după-amiază din care zâmbim atât de convențional, măcar să păstrăm o liniște care să ne poată uimi definitiv
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy