atunci când te-a întâlnit întâia oară erai în apă până la genunchi;
te scăldai goală convinsă că nimeni nu te poate zări; așa de greu
se ajungea între acele stânci.

te-ai rușinat atât de tare când ai înțeles că se holbează încât ți-ai
acoperit ochii cu palmele; sexul tău radia înfierbântat.

stăteai între aburi; nevastă fugită din patul soțului priapic la mă-sa;
de spaimă sânii îți tresăltau dezordonat dar tu îți aranjai o șuviță rebelă.

să te atingă ar fi ucis cu mâinile goale un urs dacă ar fi stat între voi;
nu a fost nevoie; câțiva zăceau deja morți în lungul cărării; ciudat asta
ar fi trebuit să îi dea de gândit.

aflase despre tine nu doar de la cabanier; dar fiecare turist întâlnit îți
șoptea numele zâmbind metafizic; până și ciobanii se uitau la el ușor
încruntați.

insista că ai un aer traductibil prin „distincția nu stă în haine”; acum
îi dau dreptate: între tine și firele de iarbă nu este nici o diferență;
goliciunea îți vine perfect.

chiar și munții au îmbătrânit împrejuru-ți; tu și acum ai putea trece drept
floare-de-colț; pentru amăgirea acestei geometrii a refuzat să mai
trăiască între oameni.

în oricare loc ajunge atât de tare impresionează vocea sa, încât i se oferă
o virgină și îi cer să îi conducă; dar te iubește; pe cine ar putea conduce
un nebun?

cu viața pe urme trece printre ispite el însuși cu larmă de paradă; îmbăiat
ferchezuit mirosind a delir și-a obsesii erotice; dimensiuni ale eroului inutil.

abia acum
când mi te arăți așa cum el te-a descris
înțeleg:
cine nu te caută
se diluează
se autodestramă

poate nici nu te scalzi poate
aici te-ai retras să mă naști