Dîre de fum –
în dimineața rece
savoarea ceaiului


Ninsoare deasă –
bătrînul ca o umbră
pe drumul pustiu









Shirakawa-gō –
luna de iarnă aceeași
de-atîtea veacuri


Nămeți cît casa –
o pisică speriată
pe acoperiș











Referințe

Pe valea rîului Shogawa la granița dintre prefecturile Toyoma și Gifu se află zonele istorice Shirakawa-gō și Gokayama, care cuprind mai multe sate. Înscrise în Patrimoniul UNESCO, aceste sate sunt exemple remarcabile de așezări tradiționale umane, care sunt perfect adaptate la mediul economic și social. Construite cu mai bine de jumătate de secol în urmă, au reușit să se adapteze și să reziste în fața tuturor schimbărilor petrecute în Japonia, din primelor secole și pînă în prezent. Shirakawa-go a fost parte a teritoriului clanului Takayama la începutul perioadei Edo, dar din secolul al XVII-lea pînă la restaurația Meiji din 1868 a fost sub controlul direct al guvernului militar - Edo Bakufu. Gokayama a fost sub conducerea directă a clanului Kanazawa pe tot parcursul perioadei Edo. O retrospectivă în trecut ne arată că, în secolul al VIII-lea acest domeniu a fost deschis ca loc de rugăciune pentru un cult ascet religios de pe muntele Hakusan. Mai tîrziu, în secolul al XIII-lea zona este sub influența sectei Tendai, iar apoi a sectei Jodo Shinshu, care este încă influentă în zonă. Învățăturile acestei secte au jucat un rol important în dezvoltarea structurii sociale a regiunii, pe baza sistemului Kumi, a cooperării reciproce între gospodării învecinate. Lucrul cel mai important care se observă la aceste sate sunt casele care au fost construite în stilul arhitectural Gassho-zukuri (unul dintre stilurile arhitecturale desprinse din stilul de bază Minka). Gassho-zukuri înseamnă „construcție a mîinilor în rugăciune”, casele avînd acoperișuri abrupt înclinate, confecționate din stuf fiind asemănate cu două mîini ce s-au alăturat în rugăciune. Designul lor este unic în ceea ce privește arta confecționării acoperișurilor de stuf, ele avînd o rezistență mare pe timpul iernii la vîntul puternic dar și la greutatea ninsorile abundente din regiune. Casele sunt mari, cu trei, patru etaje cuprinse între streșini joase. În trecut ele erau destinate găzduirii familiilor extinse mari într-un spațiu extrem de eficient pentru o varietate de mici industrii. Etajele superioare ale caselor Gassho-zukuri erau de obicei rezervate pentru sericicultură, în timp ce etajele de jos au fost adesea utilizate pentru producerea de azotat de potasiu. Situate într-o regiune muntoasă, care a fost tăiată de restul lumii pentru o perioadă lungă de timp, aceste sate cu case în stil Gassho-zukuri subzistă și astăzi datorită culturilor de duzi și a creșterii viermilor de mătase. În regiune, munții ocupă 96% din toată suprafața, ceea ce înseamnă că agricultura este aproape inexistentă. Din această cauză cîmpurile tradiționale de orez nu au succes în zonă, fermierii cultivînd pe cîmpuri mici cereale alternative cum ar fi hrișca sau meiul. Și totuși, cele cîteva produse comercializabile din zonă au fost; hîrtia japoneză făcută din fibrele de dud, azotatul de potasiu pentru producția de praf de pușcă și produsele sericicole (viermii de mătase și firul de mătase brută). Producția de hîrtie a scăzut în secolul al XIX-lea, iar producția de azotat de potasiu s-a închis. Industria de mătase a supraviețuit mai mult, de la sfîrșitul secolului al XVII-lea pînă în 1970; cerința de spații mari închise pentru paturile viermilor de mătase și depozitarea frunzelor de dud a fost un factor important în dezvoltarea casei stil Gassho. Dintre satele zonei Shirakawa-gō, cel mai mare este satul Ogimachi - situat pe un platou înalt la est de terasele rîului Sho. Cele mai multe case sunt în loturi individuale, cu parcele de teren cultivate separat. Pe teren înclinat, în apropierea bazei muntelui, casele sunt pe terase susținute de ziduri de sprijin din piatră. Limitele lor sunt definite de drumuri, canale de irigație sau parcele cultivate, mai degrabă decît pereți sau garduri vii, peisajul este unul deschis. Cele mai multe au structuri auxiliare, cum ar fi depozitele de lemn cu pereți și adăposturi pentru uscarea cerealelor (ele sunt construite departe de casele de locuit pentru a minimiza riscul de incendiu). În satul Ogimachi sunt 117 case și alte 7 structuri, unele construite în stil Gassho-zukuri, altele construite recent în secolul al XIX-lea apropiate ca stil de stilul gassho. Toate sunt aliniate paralel cu rîul Sho oferind un peisaj foarte armonios și impresionant. Șapte case au acoperișuri înrămate în căpriori și sunt construite în secolul al XX-lea, cu o asemănare generală a stilului gassho. Satul are două temple budiste, Myozen-ji și Honkaku-ji. Hachiman Jinja, zeul gardian al satului este amplasat în altarul Shinto situat la baza muntelui și înconjurat de o livadă de cedru. Shirakawa-gō este o zonă absolut fermecătoare, datorită în mare parte peisajului foarte frumos în toate anotimpurile, dar și al faptului că te face să te întorci undeva în trecut. Turiștii din lumea întreagă vin aici pentru a cunoaște o părticică din istoria atît de fascinantă a Japoniei.



Imagini – Y.Miyamoto – cu acordul fotografului