Orizontul își acordează
trăsăturile cu aerul celor care îl privesc.
De aceea uneori el pare că ne sărută,
de aceea uneori el pare că ne privește
gândindu-se la o viață mai fericită.
Amintirile izvorăsc din piatră seacă
punând capăt setei de oglindire,
oamenii întineresc adăpostiți în pielea
Celui care iartă.
Simt o durere în pieptul copilăriei,
acolo unde crește iubirea ruptă de la gura mamei.